Călătorie „La marginile pămîntului”

ImagineZiua era stabilită, biletul era cumpărat, călătoria era cu fiece zi tot mai aproape. Aveam emoții căci era ceva total nou pentru mine. Entuziasmată.

E greu să te pornești într-o călătorie care 90% se bazează pe alți oameni. E nevoie de credință, de curaj și de răbdare iar e-ul tău sa fie undeva jos…, la picioarele lui Hristos.

Am pornit eu, nu știam unde, însă aveam siguranță și liniște în inimă căci nu porneam singura, era El cu mine.

M-am trezit în cîteva ore de partea cealaltă a globului, și cînd am realizat unde sunt, nu m-am simțit de loc altfel. Eram tot eu, și cînd am ridicat ochii spre cer tot am simțit aceiași prezență, aceiași ochi privind spre mine blînd. Nimic neobișnuit. El era cu mine. Și m-am simțit ca acasă.

El îmi conducea pașii, eram eu într-o călătorie „la marginile pămîntului” dar pămîntul nu-mi era străin, căci I-am simțit prezența.

Hristos era cu mine!

Dar mai mult de atît El era prezent aici, de partea cealaltă a globului, am fost uimită și foarte bucuroasă sa-L vad.

Era peste tot.

L-am văzut în ochii oamenilor, în inimile lor, în casele unora, în relații dintre copii și mame, dintre soți și soții, dintre tați și fii și m-am simțit iubită de Hristos și mai mult. El era bucuros să mă vadă zîmbind, să mă surprindă, să mă încurajeze, să mă învețe lecții noi, eu eram gata de orice avea să urmeze, iar El a ales să mă alinte.

M-a alintat!

Încă trăiesc această călătorie….