Plini de viață însă viața lor plină ochi de deznădejde. Așa erau cu toții, așa erau toți cei către care Dumnezeu hotărâse să-mi îndrepte pașii în cele două săptămâni petrecute la Nistru. Am văzut o mulțime de oameni obișnuiți, care încercau să se bucure de frumusețea vieții, înfrumusețând-o cu diferite lucruri, aveau frigărui (ce poate fi mai perfect pentru o zi de odihnă) aveau băutura tare ca să le înveselească inima, aveau apă, aveau plajă, însa știu eu că bucuria nu este ceva ce noi putem crea și produce în adâncul nostru cu factori externi, e vorba de altceva, Bucuria e mai adânca și vine din altă Sursă!
Posibil ca ei gândesc că cunosc totul, însa ceva totuși ei nu cunosc- Adevarul!
Uimitor este că adevărul care eliberează, ei nu-L cunosc deși pretind….
Hristos ne-a îndreptat pașii către ei, nu fiindcă eu sunt expertă în discuții …de suflet, ci fiindcă eram și eu și Anișoara un instrument gata pregătit ca sa fie folosit în viața celor cărora El dorea sa transmită mesaje despre eternitate. N-au fost multe persoane, dar ceea ce ne scotea El în cale ne-a uimit!
Doamna Maria ne-a spus ca își dorește mult să discute despre Dumnezeu, ne-a invitat pe păturica ei, iar noi am acceptat invitația și am stat la dispoziția ei, comunicându-i în diverse moduri același adevăr: Viață Veșnică prin Isus. Eram bucuroase să știm ca ea dorește să ne asculte, și pe parcursul discuției entuziasmul nostru creștea tot mai mult. Un singur lucru este important pentru sufletul omului- Salvarea, și începând de la adevarul acesta am început o intervenție chirurgicala….la suflet.
Pe Vlad cuvintele ce i le spuneam îl atinseseră adânc, își încleștase buzele la un moment dat ca să nu ne lase sa-i vedem emoțiile profunde de tristețe amestecate cu disperare care doreau să izbucnească afara din el sub forma de lacrimi. Ei și ce dacă e bărbat, oare bărbații nu au voie să lăcrimeze?! El, a strâns din buze, nu a dorit să-i descoperim emoțiile, probabil adânc în inima lui intervenția chirurgicală pe care Isus o face în inimi… începuse.
Am avut discuții și cu Tatiana și Svetlana, cu Vica și Nicoleta, cu Catea, Aliona și Catea, și chiar Dumnezeu ne conduse pașii ca să discutam cu 2 americani care se odihneau pe plaja, Natalie și Peter care spre surprinderea mea nu-L cunoșteau.
Am văzut persoane afișând neinteres, indiferență, superficialitate, alții doar amabilitate, însa nu e nevoie sa fiu doctor în teologie ca să înțeleg profunzimea nevoii de Hristos, a fiecăruia: a ei…, a lui…, a lor…, a tuturor. Am avut multe discuții iar rezultate vizibile nu prea am văzut, dar știu că acest fel de lucru nu este ca noi să vedem rezultatele, ci chiar de nu le vedem, să continuăm să fim ascultători.
Sunt sigură că datorită acelor discuții, unele intervenții chirurgicale începuseră, nu știu însă când se vor încheia dar sunt sigura ca va veni o zi când Hristos „Va scoate inima de piatră din trupul lor și le va da o inimă de carne”. (Ezechiel 11:19)
Mă bucur că această intervenție chirurgicala deja a avut loc în inima mea, însă nu vreau să fiu indiferentă față de alții, care o pot avea.
O Mie de Calatorii 